|
               |
 Iubirea Un cer senin cu mii de stele, deasupra gândurilor mele duse, trezind în mine noi fiori... De ce sa-mi pese ca e iarna c-afara-i trist si e pustiu, si acuma ceru-i cenusiu! ca nu mai sunt privighetori sa-mi cânte în imnuri de iubire, fericirea... De ce sa-mi pese de acestea toate când lânga mine alaturi e iubirea! Se poate sa traiesti frumos fara iubire? Cum sa visezi sa umbli ori sa zbori? Cum sa cuprinzi nelinistea din zori si pacea din amurg dintr-o privire? Cum sa înoti prin marile de flori, cum sa te bucuri de întreaga fire? Si viata noastra sa-si afle împlinire fara minunea care da fiori?... Iar daca tu m-ai cunoscut, e vina ta! Si daca eu te-am cunoscut, e vina mea! iar pentru ca ne cunoastem e de vina numai ea ... IUBIREA Scris de:Monalisa Trimite acesta poezie unei prietene sau unui prieten |
      - -- |
